Interviu cu Dr. Bogdan Florea

  • 0
Cover-img-podiatrie-2

Interviu cu Dr. Bogdan Florea

Domnule Doctor, cum se stabilește diagnosticul neuropatiei diabetice?

Diagnosticul neuropatiei diabetice este mai întâi de toate unul clinic. Însă confirmarea, cuantificarea severității, surprinderea întregului portofoliu de semne și simptome, se face cu o serie de teste, cel mai la îndemână fiind testarea vitezelor de conducere nervoasă, motorie și senzitivă. Pe lângă aceasta, există teste care confirmă afectarea fibrelor subțiri, cum este Sudoscan, mai exact răspunsul galvanic al pielii, microscopia confocală de cornee, mai dificilă tehnic și financiar, sau biopsia de nerv senzitiv. În zilele noastre, pe lângă semnele și simptomele pe care le prezintă pacientul, confirmarea se face de cele mai multe ori cu electroneurografia (ENG), adică testarea vitezelor de conducere nervoasă. Primele afectate sunt fibrele senzitive, deoarece anatomic ele sunt mai subțiri, iar mai târziu sunt afectate fibrele groase, motorii. În mod normal, o persoană cu diabet ar trebui cel puțin o dată în viață să facă o examinare a vitezelor de conducere nervoasă, pentru a avea o imagine despre cum funcţionează sistemul nervos periferic. Neuropatia diabetică, confirmată prin ENG, este în mod tradițional distală, preponderent senzitivă, de tip axonal, cel mai frecvent la membrele inferioare, așa-zis în șosete și mănuși; aşa stau lucrurile în manual, însă în realitate pot apărea asimetrii, pot apărea afectări ale unuia sau mai multor nervi, să fie vorba de o mononeuropatie sau polineuropatie pe un anumit membru, de obicei inferior. Mai există o situație oarecum frustrantă pentru medicul curant: clinic să fie vorba de o polineuropatie diabetică, dar examenul electroneurografic, al vitezelor de conducere nervoasă, să nu confirme asta, pentru că fibrele subțiri sunt cele preponderent afectate, lucru nedecelabil prin viteze de conducere nervoasă. În acest caz este nevoie de testul Sudoscan, pe care îl recomand cu mare căldură. O altă componentă de care este important să ținem cont este aceea a sistemului nervos autonom. Organele noastre interne sunt și ele inervate,  iar fibrele nervoase de la acest nivel pot suferi în cadrul unui tablou mai larg de polineuropatie diabetică, care devine amenințătoare de viață din cauza complicațiilor care vin în cascadă: este vorba de neuropatia cardiacă diabetică, de afectarea tubului digestiv cu gastropareză sau tulburări de tranzit intestinal, de tulburări ale sistemului urogenital ș.a.m.d. Ce este important de știut este că polineuropatia diabetică nu trece de la sine – faptul că nu punem diagnosticul sau îl punem, dar întârziem tratamentul patogenic, face foarte mult rău. De aceea încurajez medicii de familie, pacienții și aparținătorii să verbalizeze cât mai apăsat în fața unei situații de neuropatie diabetică, pentru că trebuie intervenit prompt.

În ce constă tratamentul neuropatiei diabetice?

Tratamentul are două mari componente, pe lângă controlul strict al glicemiei. Este vorba de tratamentul patogenic – unde din păcate nu avem un mare arsenal terapeutic, astfel că rămânem la acidul alfa lipoic și la benfotiamină, care au validat până acum sprijinul constant – și tratamentul simptomatic, care țintește menținerea calității vieții cât mai bune, ceea ce presupune ca, în cazul în care apar durerea, amețelile, furnicăturile, tulburările de echilibru, tulburările gastrointestinale sau cardiace, să intervenim medicamentos.

Cât de importantă este prezența podiatrului în echipa multidisciplinară de îngrijire a piciorului?

Podiatrul este extrem de important. Experiența noastră de un an și jumătate în cadrul primei Clinici de Podiatrie ne-a permis să constatăm cât de târziu se prezintă la specialist pacienții cu complicații la nivelul membrelor inferioare. Diabetul este înșelător deoarece nu doare, având câteva mari complicații: retinopatia diabetică, encefalopatia diabetică, nefropatia diabetică și piciorul diabetic sau piciorul la risc, unde se încadrează și tabloul de la polineuropatia diabetică, care cum spuneam se întâlneşte preponderent la membrele inferioare şi este nedureroasă. Pacienţii se lovesc la nivelul membrelor inferioare, iar o zgârietură, fisură sau ragadă, care în mod normal ustură sau împing pacientul către medic, în aceste condiţii nu sunt simțite, iar rana se complică. Pare neimportant, însă poți să mori de la un picior nesupravegheat cum trebuie. Pacienții se prezintă prea târziu la podiatru, în condiţiile în care, la noi, prevenţia este un concept rar aplicat, așa că oamenii ajung să sufere complicații vasculare sau neuropate severe. Podiatrul are o singură menire, să protejeze piciorul şi să reacţioneze terapeutic foarte prompt atunci când observă chiar şi cea mai mică neregulă la nivelul membrelor inferioare la persoanele cu diabet.

Ce părere aveţi de această campanie de informare şi prevenire a problemelor piciorului iniţiată de Asociația de Podiatrie?

Este o inițiativă foarte bună. Să vă dau un exemplu dintr-un alt domeniu: în Finlanda, câteva ONG-uri au făcut campanii de informare în şcoli şi licee despre cum trebuie să reacţionezi în faţa unui stop cardiac, iar într-un an mortalitatea a scăzut cu 13%. Așadar, oamenii trebuie să aibă acces la informație şi să ştie cum să se comporte în faţa unei provocări cum este neuropatia diabetică, care este deosebită pentru că nu doare, ceea ce face ca pacientul să ajungă la medic abia când este târziu. În prezent avem câte o amputaţie – un deget, două degete, laba piciorului sau gambă şi coapsă – la fiecare 20 de minute din cauza diabetului, suntem „campioni absoluţi” din acest punct de vedere. Iar pacienţii sunt între specialităţi: pentru chirurg problema este o provocare prea mică, dermatologul vede rana şi spune că este nevoie de chirurg, diabetologul vede că piciorul este pansat şi zice că este bine să-l vadă un infecţionist, infecţionistului i se pare că observă un pinten calcanean şi îl trimite la reumatolog etc. Atunci, pacientul pică între specialităţi. Ei bine, podiatrul se ocupă eminamente de picior şi este cel care reuşeşte să oprească această cascadă a degradării, dacă pacientul se prezintă la timp.


Leave a Reply