Patologie

PATOLOGIE : ASCULTAȚI-VĂ PICIOARELE:

1. FASCEITĂ PLANTARĂ
O cauză frecventă a durerii de călcâi este inflamația bandei fibroase (fasciei), alcătuită din țesut conjunctiv cu originea la nivelul suprafeței plantare a calcaneului și care se extinde către oasele metacarpiene. Inflamația este numită fasceită plantară. Este des întâlnită în rândul atleților care aleargă sau efectuează multe sărituri și de asemenea printre persoanele care stau în picioare un timp îndelungat. De exemplu, profesorii sau lucrătorii din fabrici sunt predispuși acestui tip de accidentări.
Afecțiunea apare atunci când fascia plantară este încordată un timp îndelungat, cauzând întinderea sau ruperea pe lungime a fibrelor de țesut moale, fapt care cauzează inflamație, durere și, eventual, dezvoltarea unui pinten osos în zona în care fascia plantară se unește cu calcaneul.
Inflamația poate fi agravată de purtarea unor pantofi care nu oferă suport plantar suficient, de mersul desculț și de iritația cronică a zonei care acompaniază uneori un stil de viață atletic.
Repausul oferă doar o alinare temporară a durerii. Când reluați activitatea de mers pe jos, în special după o noapte de somn, puteți să resimțiți o elongație subită a fasciei plantare, care se extinde și radiază în călcâi. În timpul mersului, durerea de călcâi poate să dispară, însă senzația poate fi doar de falsă ușurare. Adesea durerea revine după un repaus îndelungat sau un mers intensiv.

2. PINTENI CALCANEENI
Pintenii calcaneeni sunt adesea asociați cu fasceita plantară. Această excrescență și proeminență osoasă, vizibilă prin raze X, apare în partea posterioară a călcâiului și se extinde către degetele piciorului și se dezvoltă pe fondul întinderii și tensionării fasciei plantare. Pintenii calcaneeni indică o presiune exercitată pe os, prin întinderea fasciei și nu este o cauză a durerii de călcâi. Totuși, deși pintenii calcaneeni sunt adesea asociați durerii de călcâi cauzate de fasceita plantară, durerea de călcâi este adesea numită ”sindromul de pinteni calcaneeni”. Pintenii calcaneeni sunt rezultatul tensiunii exercitate pe calcaneu de întinderea fasciei plantare, banda fibroasă din țesut conjunctiv care leagă călcâiul de oasele metatarsiene. Pintenii calcaneeni pot fi rezultatul unui dezechilibrul biomecanic, al alergării, al purtării unor pantofi incomozi sau al obezității. În cazuri rare, pintenii calcaneeni se pot fractura și se pot muta din zona călcâiului, situație care poate produce durere de călcâi.

3. PRONAȚIA EXCESIVĂ
Durerea de călcâi poate fi uneori cauzată de pronația excesivă. Pronația este mișcarea normală de arcuire și aplatizare a boltei plantare, care permite adaptarea la suprafețele de teren și absorbția șocului în timpul mersului.
În timpul mersului, călcâiul este primul care atinge solul. Greutatea se repartizează mai întâi pe exteriorul piciorului, mutându-se mai apoi către degetul cel mare. Pronația excesivă – aplatizarea excesivă a piciorului, respectiv colapsul boltei plantare – poate determina o întindere și o tensiune pe ligamentele și tendoanele atașate părții inferioare și posterioare a calcaneului.
Tendonul tibial posterior ajută la menținerea sus a arcadei și oferă susținere în timpul rulării pe degete, atunci când pășim. Dacă acest tendon se inflamează, este supra-întins sau se rupe, durerea poate radia din partea posterioară a călcâiului înspre glezna interioară pierzându-se gradual înspre arcada plantară. Fără tratament, această afecțiune poate crea disfuncții, iar în cele din urmă piciorul se va rigidiza, modificând mersul sau îngreunând purtarea de încălțăminte. Pronația excesivă produce de asemenea presiune pe șolduri, genunchi și pe zona lombară.

4. ALTE CAUZE ALE DURERII DE CĂLCÂI
Și alte afecțiuni generale pot cauza durere de călcâi.
• Artrita reumatoidă și alte forme de artrită, inclusiv guta, care se manifestă de obicei în articulația degetului mare și care poate, în unele cazuri, să cauzeze durere de călcâi.
• Durerea de călcâi poate fi cauzată și de inflamația bursei (bursită), un mic sac cu fluid; de un neurinom (o tumoră benignă a nervului) sau de o inflamație a nervului; sau de alte excrescențe ale țesutului moale. În aceste cazuri durerea de călcâi poate fi asociată cu un pinten calcanean sau poate mima durerea provocată de un pinten calcanean.
• Durerea din spatele călcâiului este asociată cu inflamația tendonului lui Ahile, se manifestă în spatele gleznei și pătrunde pe suprafața posterioară a calcaneului. Inflamația este numită tendinită ahileană. Această afecțiune este frecventă printre persoanele care aleargă sau merg mult pe jos și care au tendoane scurte. Afecțiunea apare atunci când tendonul este suprasolicitat pentru o perioadă lungă de timp, cauzând ruperea sau întinderea fibrelor pe lungime sau în locul în care se atașează de calcaneu și provocând inflamație, durere și posibilitatea dezvoltării unui pinten osos în zona posterioară a calcaneului. Inflamația este agravată de o iritație cronică asociată uneori unui stil de viață activ precum și anumitor activități care solicită un tendon scurt.

DUREREA DE CĂLCÂI LA COPII
Durerea de călcâi poate apărea și la copiii cu vârste cuprinse în general între 8 și 13 ani, aceștia devenind activi din puncte de vedere sportiv în această perioadă. Activitatea fizică, în special săriturile, inflamează centrii de creștere ai călcâiului; cu cât copilul este mai activ, cu atât este mai mare probabilitatea să apară durerea de călcâi.
Boala Sever, o afecțiune frecventă la copiii în creștere, apare înainte de închiderea platoului de creștere, perioadă în care tendonul lui Ahile induce presiune asupra acestuia, rezultând o inflamație ușoară și durere de călcâi. Este o afecțiune autolimitată care se rezolvă în momentul în care platoul de creștere se închide. Supravegherea podiatrică este necesară pentru a proteja osul aflat în creștere și pentru administrarea de paleative. Un medic podiatru poate recomanda scheme de tratament care includ purtarea unor pantofi cu talpă anti-șoc, orteze, antiinflamatoare, comprese cu gheață și întinderea tendonului lui Ahile.

PREVENȚIE
Durerea de călcâi și afecțiunile conexe pot fi prevenite printr-o serie de măsuri:
– purtați încălțăminte potrivită – în față, în spate și pe laterale – cu talpă anti-șoc, branț rigid și călcâi care să ofere susținere suficientă.
– purtați încălțămintea potrivită fiecărei activități desfășurate.
– nu purtați pantofi care prezintă o uzură puternică a tocului sau a tălpii.
– pregătiți-vă corespunzător înainte de a efectua exerciții fizice. Încălziți-vă bine și faceți exerciții de întindere înainte și după alergare.
– menajați-vă atunci când participați la activități sportive
– nu subestimați nevoia de odihnă și de nutriție a organismului
– dacă sunteți supraponderal sau obez, faceți un efort și pierdeți din greutate.