Endocrinologie

service_emg_03

Endocrinologie

Înapoi

Endocrinologia este specialitatea medicală care se ocupă cu diagnosticul și tratamentul afecțiunilor sistemului endocrin.

Acest sistem este alcătuit din glande endocrine care au rolul de a asigura buna funcționare a organismului prin secreția de hormoni.

Bolile sistemului endocrin sunt cauzate de un dezechilibru al secrețiilor hormonale. Obiectivul principal al tratamentului endocrinologic este tocmai refacerea acestui echilibru hormonal.

Dezechilibrele hormonale pot produce o serie de afecțiuni și complicații, ca de exemplu:

  • Afecțiuni tiroidiene
  • Afecțiuni paratiroidiene
  • Afecțiuni hipotalamo-hipofizare
  • Afecțiuni suprarenaliene
  • Modificarea greutății corporale
  • Osteoporoza
  • Afecțiuni specifice bărbatului (infertilitate, disfuncție erectilă, etc.)
  • Afecțiuni specifice femeii (infertilitate, tulburări ale ciclului menstrual, menopauză, etc.)

Axul hipotalamo-hipofizar reglează practic prin hormoni specifici secreția glandelor endocrine. Hipotalamusul secretă hormoni care acționează la nivelul hipofizei, care la rândul ei secretă hormoni care fie acționează la nivelul celorlalte glande endocrine (glanda tiroidă, glandele suprarenale, ovare, testicule, etc.), fie acționează la alte nivele în organism (prolactina, vasopresina, ocitocina, etc.). Secreția hormonală este reglată de la nivelul axului hipotalamo-hipofizar printr-un fin mecanism de feedback: dacă nivelele de hormoni sunt scăzute, hipofiza trimite mesajul către glandele endocrine să secrete o cantitate mai mare de hormoni, dacă nivelele de hormoni sunt crescute, se întâmplă fenomenul opus, hipofiza semnalizează glandelor endocrine să reducă secreția. Patologia axului hipotalamo-hipofizar afectează secreția de hormoni la nivelul glandelor endocrine pe care acesta le controlează.

Glanda tiroidă secretă hormonii tiroidieni care au funcții complexe în organism. În primii ani de viață rolul acestora este esențial pentru dezvoltarea sistemului nervos, tocmai de aceea diagnosticarea la timp a hipofuncției tiroidiene la copil este vitală. Dintre toate glandele endocrine, tiroida este cea care trimite cel mai des pacienții pentru consult. Afecțiunile tiroidiene sunt frecvent însoțite fie de o reducere a secreției de hormoni, fie de o creștere a acesteia. În ambele situații ele trebuiesc recunoscute și tratate corespunzător pentru a preveni efectele negative asupra întregului organism. Inflamațiile de diferite cauze ale tiroidei se numesc tiroidite. Ele sunt tot mai des întâlnite și necesită un tratament individualizat în funcție de cauza care le-a determinat.

Nodulii tiroidieni sunt foarte frecvenți. Cu toate acestea majoritatea sunt complet asimptomatici și de obicei nu afectează funcția glandei tiroide. Ecografia a devenit cea mai folosită modalitate de explorare morfologică, utilitatea ei a devenit atât de mare încât este considerată parte integrantă a examinării glandei tiroide. Scintigrafia și elastografia sunt și ele utilizate pentru investigarea nodulilor tiroidieni. Puncția citologie tiroidiană cu ac fin rămâne însă metoda cea mai bună și sigură de investigare a nodulilor suspecți. Nu prezintă riscuri majore și nu este însoțită de diseminarea celulelor maligne în sânge sau pe traiectul de puncție. Senzația dureroasă este asemănătoare cu aceea de la recoltarea de sânge. O puncție tiroidiană reușită previne intervențiile chirurgicale inutile sau poate oferi informații importante despre tipul operației care trebuie efectuat.

Testiculele au și o funcție endocrină esențială pentru sănătatea bărbatului. La nivel testicular are loc secreția de testosteron, implicat în buna funcționare a aparatului reproducător, cardiovascular și a sistemului osos. Patologia testiculară poate avea ca și consecințe infertilitatea și disfuncția erectilă. Investigarea unei hipofuncții testiculare este esențială atunci când apar astfel de probleme.

Hipogonadismul, hiper sau hipogonadotrop, este caracterizat prin nivele scăzute de hormoni androgeni. Se cunoaște importanța testosteronului în modularea mecanismelor implicate în procesul de erecție, inclusiv în expresia genică a proteinelor care inițiază și finalizează erecția. Studiile clinice arată că un nivel normal de testosteron este esențial pentru dorința sexuală și pentru starea de bine a organismului în general. Nivele scăzute de testosteron au fost asociate cu tulburări metabolice, cardiovasculare și în general cu o speranță de viață și o calitate a vieții mai reduse. Corectarea acestui deficit poate duce la creșterea libido-ului, a potenței sexuale și a stării de bine a pacienților.

Disfuncția erectilă este o afecțiune cu etiologie multiplă și complexă, de origine organică, psihogenă sau de cele mai multe ori mixtă. Printre cauzele organice ale disfuncției erectile se numără afecțiuni ale sistemului endocrin cum ar fi hipogonadismul, hiperprolactinemia, afecțiunile tiroidiene și suprarenaliene.

Ovarele au și o funcție endocrină esențială pentru sănătatea femeii. Estrogenul și progesteronul sunt hormoni esențiali pentru buna funcționare a aparatului reproducător, cardiovascular și a sistemului osos. Patologia ovariană de origine endocrină poate genera infertilitate, acnee, hirsutism, tulburări ale ciclului menstrual. Menopauza reprezintă declinul fiziologic al funcției ovariene. Gestionarea corespunzătoare a acestui eveniment din viața unei femei poate avea efecte benefice asupra organismului prin evitarea instalării simptomatologiei specifice cum ar fi bufeuri, tulburări de dispoziție, atrofiere musculară, osteoporoză, și altele.

Glandele paratiroide, prin secreția de parathormon, au rol în reglarea metabolismului mineral fosfo-calcic. Modificarea secreției de parathormon poate determina hipo- sau hiperparatiroidism.

Glandele suprarenale sunt glande cu funcții multiple. Cele mai frecvente afecțiuni produse prin dereglarea secreției acestora sunt: insuficiența cortico-suprarenală, sindromul Cushing, hiperaldosteronismul primar și feocromocitomul.

Dezechilibrele hormonale afectează frecvent greutatea corporală, acesta fiind de multe ori motivul pentru care pacienții se adresează medicului endocrinolog. O serie de patologii endocrine pot avea ca și consecință modificarea greutății corporale atât în sensul scăderii, cât și în sensul creșterii în greutate (hipotiroidismul, hipercorticismul, etc.).

Osteoporoza se manifestă prin rezistență osoasă scăzută din cauza diminuării masei osoase și a alterării calității osului. Fragilitatea osoasă și riscul de fractură sunt crescute. Osteoporoza poate fi secundară unor boli endocrine: deficit de hormoni estrogeni sau androgeni, exces de hormoni tiroidieni, hiperprolactinemie, hiperparatiroidism, exces de hormoni glucocorticoizi, etc.

Consultul endocrinologic implică în primul rând o discuție cu medicul endocrinolog legată de motivele pentru care i s-a adresat pacientul. Medicul va pune întrebări țintite pentru a stabili clar simptomatologia pacientului. Examenul clinic endocrinologic va fi suplimentat cu analize hormonale și biochimice, ecografii, CT, RMN, etc., în funcție de patologia pe care medicul o suspectează. Pe baza acestora se va stabili diagnosticul și se va indica cel mai bun tratament, adecvat nevoilor și posibilităților pacientului, ținând cont inclusiv de facilitatea procurării și administrării medicamentelor dar și de eventualele reacții adverse care pot să apară.

Afecțiunile endocrine sunt în marea lor majoritate cronice, ceea ce presupune monitorizarea și ajustarea periodică a tratamentului, pentru aceasta fiind necesare, în primul rând, o bună colaborare și comunicare între medic și pacient. Tocmai de aceea, pacientului trebuie să i se explice, pe înțeles, afecțiunea de care suferă și importanța tratamentului pe care îl urmează.